In picaj
Cu păsările sale a-ncheiat contract,
Să le permit-a-l părăsi din când în când,
Spre-a-te-nvăţa să cauţi calea către-nalt.
Căci tu decât să mergi,mai mult zburai,
Iar vorba ta se transforma în cântec,
Şi pe sub haine,aripi m-aşteptam să ai,
Privirea ta era,de mult,a unui vultur.
Desprins din colivie,direct ai vrut să zbori,
Iar eu degeaba îţi vorbeam despre răbdare,
Tu cu tărie în lume ai crezut,şi ea ţi-a arătat,
Cum marii oameni sunt trataţi cu nepăsare.
Iar prăbuşirea ta durutu-m-a pe mine,
Pe ei nu i-a mişcat în niciun fel,
Ci chiar mai aspru i-a făcut să se gândească,
Să-i facă libertaţii - cuşca ei.
Îndoctrinaţi de vremurile-apuse,
Schimbarea, ei o văd ca pe-un declin,
Şi ei au aripi,dar penele se ţin ascunse,
În perne puse după cap la ultimul "Amin!"
Şi ei au vise,ca şi tine,şi vor sa-jungă sus,
Dar nu-nţeleg că pasu-n loc crează gropi,
Şi-n-loc să urci,mai mult te-afunzi,
Iar scări nu sunt pentru neghiobi.
Iar eu pe tine,înapoi nu pot să te aduc,
Şi nici nu am putut să te învăţ,
Că,brusc,nu poţi schimba nimic în bine,
Dar ce-ţi doreşti, nu poţi să ai nici aşteptând.
Comentarii
Trimiteți un comentariu