Fiecare-si duce crucea, palpitand in partea stanga



Ea seduce si se duce
Bratele isi tine-n cruce
Caci orice e prea aproape
Sufletul o sa-i ingroape.

Si cand doare,ea zambeste
Cand o uiti, tot te iubeste
Cand o vrei,atunci se-ascunde
Dar ea stie sa te-asculte.

Sau macar sa se prefaca
Si te tine ca-ntr-o barca
Aproape de valuri reci
Fara, totusi, sa te-neci.

Are ochii verzi si randuri
Pe sub ochi de-atatea ganduri
Trece loveri pe-acatiste
Plange versuri in batiste.

Si iti sun-a-ghicitoare
Insa ea raspuns nu are
Si sa aiba nici n-ai vrea
Caci te-ai plictisi de ea.

Ea seduce si se duce
Viata-i place doar cand fuge
Caci atunci nimic nu-i clar
Rau sau bine, n-ai habar.

Doar cand te opresti poti sti,
Cat mai ai pana la zi
De gandit, cladit, emis
Doar fictiv un paradis.

Ochii mari de-i faci,sa vezi
Se distruge tot ce crezi
Dar in bezna de traiesti
Fie tai, fie cioplesti.

Ori de-i moarte,ori de-i arta
Nimeni nu va sti vreodata
Si sa judece nu poate,
Decat cel strain de toate.

Caci atunci el vede bine
Cum ea fuge doar in sine
Pentru ca venim in lume
Doar c-un suflet si un nume!


 
Nu există operă fără colaborarea demonului", spune Andre Gide.
Jakob Bohme povesteşte că Satana a fost întrebat: 
„ De ce ai ieşit din Paradis?" 
„Am vrut să mă fac autor", spune el. 


Orice scriitor demn de numele acesta, orice creator, în general, 
bănuieşte cel puţin ambivalenţa ameţitoare a celor mai tainice motive cărora 
le cedează alegând cutare cuvânt, cutare ritm sau cutare accent; şi din ce 
nemăsurată confuzie apare în sfârşit câte o mică frază foarte limpede, până 
la urmă! (să ne gândim la numărul mişcărilor contradictorii de care a fost 
nevoie ca să se şlefuiască o pietricică...) într-adevăr, voinţa, creaţia, nevoia 
de a scrie, pur şi simplu, coincid în profunzimile lor cu tentaţia luciferică: a se 
face asemenea lui Dumnezeu, a se face autor, a se autoriza într-o lume 
autonomă.

Denis De Rougemont - Partea Diavolului





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gen:gratar.

Imagine
-Gratar cu familia?! Familia mea e impartita peste tot.Stiu si eu,poate ma plictisesc...nu,mai stau putin pe mess,mai sunt pe acolo rude pe care nu prea le cunosc,nu e mediul meu,alte scuze... (La pc tot plictiseala). Bine,hai ca vin si eu la gratar! Strabat eu gradina,ma rog sa mai fie si persoane de varsta mea,hai ca am gasit un fel de verisoara de gradul 3. -Biancaaaaa(sper ca nu te-am confundat iar cu sora ta),hai sa te ajut cu sacosa! Bun,s'au instalat toti,au inceput rasetele,impartitul paharelor... Vreau si eu unul!:"> Gata,mi'au dat si mie niste whiskey. Bianca era cam la distanta de mine,nu prea stiam cum sa ma bag in seama,am zis "clar,mai stau putin si ma intorc la pc".Multumita nu mai stiu carei rude,a venit si verisoara mea langa mine si am inceput sa'i prezint viata de liceu.Si ea vrea la filo-ah,ce frumos. Peste putin timp apare si sormea,si mai bine...hai sa strabatem multimea si sa vedem cum e tazlaul.Trece prin spatele gradinii mele ...
Citiți mai multe

the poet and the muse

Imagine
i had you three fears ago touching with your strong hand but watching with eyes scared as i was willing to absorb your entire being in my soul to capture, imprison, arrest your almost dying breath on my neck you lips on my forehead "forever" there aren't forevers, i bet... i've had you just a little before your fears took over and claimed that you're the princess of their ivory tower when i was ready to give you my ruins and let you build me as a child who builds a castle of sand i have my fears too, you know? you don't cause i didn't have time to be weak to be me i fear that forevers are real and that i missed mine yeah the past is a fear that inhabits my present too, sometimes but some times some ties make me proud to have chosen to be in a certain place, at a certain time and let myself be built as a castle about to fall at the first breeze i prefer little whiles of joy, than never ending days of grief you were a g...
Citiți mai multe

Tu cere, eu nu mai vreau nimic

Imagine
Ceri crizanteme albe, draga mea, Să-ți lumineze jalnicele nopți, Dar eu mă simt chemat ades prin piață Doar de coroanele de morți. Căci ce coroană mi-a fost dat Să port în lupta mea cu sensul? Când nimeni nu m-a îndrumat, Și singur sceptru mi-a fost versul. Doar regi căzuți mă alinau, Confrați pierind pentru peniță, Îmbrățișându-și nebunia Și patima pentru știință. E-o boala grea, dorința asta, Să-i înțelegi pe toți și toate, Și-oricât plătești să scapi de ea, Se-ntoarce-n fiecare noapte. Ceri crizanteme albe, draga mea, Ai drept să ceri, firește, și o mie, Dar orice floare aș vedea, mă crezi? O văd stând mai apoi pe piept la mine.
Citiți mai multe