Imbratisari in prag de despartire.



"Pe cat de mult ma inalti...pe-atat de mult ma faci sa ma pierd.."


Eu stiu sa’ti iubesc si spatele cand pleci…
Cand pleci…
Cand pleci!
Chiar,cand pleci?
Minciuni,eu stiu ca in adevaratul sens al cuvantului,nu vei pleca niciodata.
 .................................................................
De ce? Pentru ca nu te las. Poate ma port ca un copil razgaiat dar nu pot renunta la tine,oricate argumente logice s’ar gasi.Pentru ca nu pot renunta la mine…
Dar tu cauti..scotocesti dupa motive pentru care sa ma indepartezi,si putinele tale cuvinte seci cantaresc de zeci de ori mai mult decat lucrurile frumoase pe care obisnuiai sa mi le spui. As vrea sa’ti cos gura cu sarma si sa ne sarutam din priviri.
................................................................... 
Stii ca atunci cand eram mica (mica de tot;acum sunt mica si atat )si ma supara cineva,ma duceam in leagan.Acolo ajungeam la mici intervale,mai aproape de cer. Acolo ma cuprindea o ameteala placuta,o ameteala de albastru si de vant,si uitam tot.
De asta’mi place cand ma iei in brate si ma invarti,nu am timp sa ma gandesc ca sunt imbratisari de ramas-bun.
Nu vreau sa mai am timp sa ma gandesc la imbratisarile de adio.
 ...................................................................
Doamne,de ce’ai inventat timpul?
Pentru ca tu ai inventat timpul,oamenii au inventat limita de timp.
Preferam sa ma nasc si la o bucurie fara margini,sa dispar brusc.
Stii de cate ori as fi putut muri in bratele tale?



Comentarii

Iona a spus…
totul vine si pleaca cu un scop, doar zambeste.
23 august 2012 la 22:56
Scortanu Ioana (Trufa) a spus…
zambesc de dimineata pana seara,dar nu ma face sa ma simt in niciun fel mai bine.Pt. ca zambitul e printre lucrurile pe care le facem tot pt ca altii sa se simta bine...
23 august 2012 la 23:07
Iona a spus…
gandeste-te la tine, apoi la altii.
24 august 2012 la 21:29

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gen:gratar.

Imagine
-Gratar cu familia?! Familia mea e impartita peste tot.Stiu si eu,poate ma plictisesc...nu,mai stau putin pe mess,mai sunt pe acolo rude pe care nu prea le cunosc,nu e mediul meu,alte scuze... (La pc tot plictiseala). Bine,hai ca vin si eu la gratar! Strabat eu gradina,ma rog sa mai fie si persoane de varsta mea,hai ca am gasit un fel de verisoara de gradul 3. -Biancaaaaa(sper ca nu te-am confundat iar cu sora ta),hai sa te ajut cu sacosa! Bun,s'au instalat toti,au inceput rasetele,impartitul paharelor... Vreau si eu unul!:"> Gata,mi'au dat si mie niste whiskey. Bianca era cam la distanta de mine,nu prea stiam cum sa ma bag in seama,am zis "clar,mai stau putin si ma intorc la pc".Multumita nu mai stiu carei rude,a venit si verisoara mea langa mine si am inceput sa'i prezint viata de liceu.Si ea vrea la filo-ah,ce frumos. Peste putin timp apare si sormea,si mai bine...hai sa strabatem multimea si sa vedem cum e tazlaul.Trece prin spatele gradinii mele ...
Citiți mai multe

the poet and the muse

Imagine
i had you three fears ago touching with your strong hand but watching with eyes scared as i was willing to absorb your entire being in my soul to capture, imprison, arrest your almost dying breath on my neck you lips on my forehead "forever" there aren't forevers, i bet... i've had you just a little before your fears took over and claimed that you're the princess of their ivory tower when i was ready to give you my ruins and let you build me as a child who builds a castle of sand i have my fears too, you know? you don't cause i didn't have time to be weak to be me i fear that forevers are real and that i missed mine yeah the past is a fear that inhabits my present too, sometimes but some times some ties make me proud to have chosen to be in a certain place, at a certain time and let myself be built as a castle about to fall at the first breeze i prefer little whiles of joy, than never ending days of grief you were a g...
Citiți mai multe

Tu cere, eu nu mai vreau nimic

Imagine
Ceri crizanteme albe, draga mea, Să-ți lumineze jalnicele nopți, Dar eu mă simt chemat ades prin piață Doar de coroanele de morți. Căci ce coroană mi-a fost dat Să port în lupta mea cu sensul? Când nimeni nu m-a îndrumat, Și singur sceptru mi-a fost versul. Doar regi căzuți mă alinau, Confrați pierind pentru peniță, Îmbrățișându-și nebunia Și patima pentru știință. E-o boala grea, dorința asta, Să-i înțelegi pe toți și toate, Și-oricât plătești să scapi de ea, Se-ntoarce-n fiecare noapte. Ceri crizanteme albe, draga mea, Ai drept să ceri, firește, și o mie, Dar orice floare aș vedea, mă crezi? O văd stând mai apoi pe piept la mine.
Citiți mai multe