Asta-vara.

Nici nu a inceput bine vacanta si deja vreau sa ma trezesc in alt loc.De preferat in patul cu asternuturi pline cu flori mov,care era parca mai comod decat cel de acasa dar care avea un miros familiar,in patul care ma indeamna si sa dorm dar si sa'l parasesc pentru hamacul batranei de peste drum.Una foarte simpatica,care se intampla sa fie sora bunicii mele si care asta-vara ma intampina mereu cu un zambet contrariat,urmat de intrebarea:
"-La ora asta va treziti voi,acolo...in Moinesti?"
Da,in Bucuresti lumea e mai matinala,sau cel putin S este.Se trezeste dimineata sa faca mancare iar pentru noi s'a trezit si mai dimineata sa faca prajituri.Dupa ce ii raspundeam "pretty embarrassed" ca asa ne'am obisnuit noi,si ca luam micul dejun la 12 in loc de pranz,ma invita sa astept putin in hamac pana pregatea masa.Intre timp isi mai lua scaunelul si se aseza langa mine,povestindu'mi despre distractiile din vremea ei,pe care le gaseam foarte interesante si in urma carora am realizat ca am o familie cu un simt al umorului foarte dezvoltat.Desi evenimentele tineretii ei ar putea fi considerate banalitati pentru tineretul din ziua de azi,in perioada aceea aveau o alta valoare iar felul emotionant in care mi le relata nu putea decat sa'mi intinda pe fata un zambet de care mi'e dor.Acum,ma gandesc daca si nepotii mei o sa considere ca ceea ce fac eu nu este nimic iesit din comun,si daca or sa aprecieze vreodata povestile mele...

In orice caz,cele cateva zile petrecute acolo mi s'au intiparit in minte,impreuna cu ceaiul foarte concentrat pe care ni'l lasa pe aragaz,"un fel de verisoara a mamei" (de fapt,mama unui verisor de'al mamei,dar nu mai conteaza).Ideea e ca jumatate de ibric continea plante,de unde am dedus ca nu se prea bea ceai pe acolo,ceea ce eu fac in fiecare dimineata.Dar daca puneai vreo 5 lingurite de zahar,mergea.

Totul mergea cu acea gradina superba pe care nu te'ai prea astepta sa o gasesti intr'o capitala aglomerata si plina de praf,unde vezi doar oameni grabiti si te bucuri ca nu te cunoaste nimeni,ca nu mai esti tu atat de special incat sa'ti comenteze hainele si culoarea sireturilor .

Si imi e dor de drumurile lungi cu autocaru,pe care unii le considera foarte obositoare si neplacute.Eu le ador tocmai pentru ca reusesc sa dorm,chiar mai bine decat noaptea in propriul pat.
Stiu ca e ciudata postarea,tocmai pentru ca ceva in genu scrisese sormea,doar ca anul trecut,cand acea vizita a si avut loc...eu scriu totul mai tarziu,pentru ca acum apreciez altfel evenimentele.