10.

-Derek…Der,unde esti?..Ah,aici erai!O,Doamne,nici nu ma puteam gandi cum ar fi sa nu te mai gasesc sau…

-Pleaca acum,Eve!De ce nu m’ai ascultat?

-Te astepti sa stau cu mainile in san,imaginandu’mi cum o sa continuie viata mea dupa ce vei muri?Nu,n’am sa fac asta niciodata,pentru ca la naiba…chiar te iubesc!

-Dar nu intelegi,pleaca acum,te rog,iesi!striga el impingand’o.

-Ce tot faci,eu nu plec nicaieri..in orice caz vii cu mine!

-Nu mai face pe nebuna si mergi la masina,acum!

-Imi cer scuze ca’mi pasa.Stii,ma faci sa sufar mai mult decat iti imaginezi.

-Stiu,dar iti cer un singur lucru ,sa pleci acum!Pleaca odata,inainte sa fie prea…

-Hei,heeei!Dar ce imi aud urechile.Tu,Derek,printul indurator…o faci pe micuta mea Eve sa sufere?

-Loren!

-Da,micuta mea,eu sunt…haide,ma vezi privi mai tarziu in detaliu,dupa ce am grija de acest individ care te deranjeaza,suiera el invartind un mic briceag in mana.

-Serios,frate?!La calibrul tau,planuiesti sa ma omori cu o “jucarie”?

-Nu,asta e doar pentru picioarele micutei Eve,si desigur pentru a’mi hrani sadismul propriu.Am cateva franghii solide pentru tine,ca sa stai atarnat si sa privesti…Cum sa privesti,hai spune ca un elev silitor…Sa privesti neputincios!

-N’ai indrazni!

-Hai sa verificam.

In doar cateva secunde Loren o apuca de brat pe Eve si o izbi de perete,apoi plimba lama briceagului de’a lungul coapsei ei.Simtind ca Derek se apropie,apasa cu atentie pana cand un firicel de sange se ivi.Pupilele ei se dilatara insa nu scoase nici un sunet,ii dadu doar de inteles iubitului ei sa pastreze distanta.

-Poti sa ma omori.pur si simplu,taie’mi gatu..orice,dar las’o sa plece!

-Si sa stric toata distractia?Normal ca ma implori sa’ti iau viata,ar fi atat de usor…dar un examen picat trage dupa el mai multe consecinte.Iar eu o sa am grija sa le inzecesc!hmm..o sa am grija si de pielea asta catifelata…ai facut o scurta baita,micuta mea Eve,ce gel de dus folosesti?intreba el jucandu’se cu bretelele rochiei ei.

Iar jocul lui pervers continua sub privirea plina de repulsie a lui Derek.Eve indura insa,indura degetele groase plimbandu’i’se pe gat,pe sani…buzele crapate facanu’I spatele sa se arcuiasca,indura pentru ca nu voia sa faca totul mai dificil pentru el.

Intr’un moment de neatentie Derek reusi totusi sa’si dezechilibreze fratele cu un pumn bine plasat,asfel ca arma cazu la o oarecare distanta.

-Mergi unde se intersecteaza umbrele!tipa el.

Iar Eve il asculta de aceasta data,fara sa obiecteze.

Loren is recapata imdiat pozitia “de drepti” si isi dadu ochii peste cap.

-Chiar tii sa’ti lungesti existenta cu cateva minute?Sau nu,cat de egoist din partea mea sa ma gandesc ca ai vrea asta pentru tine,desigur vrei sa o salvezi pe micuta Eve.Poti sta linistit…am alte planuri cu ea.

-Sa nu te atingi cu mainile tale jegoase de ea!

-Nu ti se pare ca e prea tarziu?

-Nu,retardule,niciodata nu e prea tarziu!

-Saaaau….da! Pentru tine si Eve oricum nu a fost niciodata timpul potrivit.Nu imi dau seama cum de ai incercat sa’mi sfidezi puterea.Te’ai abatut de la sarcina primita,pot sa inteleg…Eve seamana cu dulcea noastra mama si mana ta”dezobisnuita” de a taia gaturi a inceput sa tremure.Dar sa ai impresia ca poti sa fii tu cel care sa o protejeze?Sa fim seriosi.

-Dar chiar pot sa fac asta.

-Esti sigur?Adica…nu mi se pare ca acum micutul nostru mar al discordiei se afla prea in siguranta.Cred ca bantuie pe undeva prin casa…ce’ar fi sa o cautam,sau mai bine sa vina singura…Eve,Eveee!Vrei sa’ti vezi iubitul pentru ultima data?!...Sa inteleg ca nu?Bine,poti sa’l vezi si intr’o balta de sange,esti fata rezistenta.

Iar rasul isteric al lui Loren se afla intr’o cadenta perfecta cu pasii lui ce se apropiau de Derek in mod primejdios.Acesta apuca insa o lopata si o stranse bine pentru orice eventualitate.

-Ce faci?Asa repede ne incheiem discutia?!Lipsa de respect e mare pe capul tau,eu chiar voiam sa depanam niste amintiri,sa’ti aduc aminte cum ti’am pus cutitul in mana si ti’am zis ca noi nu putem face nimic mai bun.Si tu trebuia sa ma asculti!Trebuia sa o omori.Dar nu ai fost in stare,asa ca va trebui sa rezolv tot eu treaba asta.Va trebui sa am grija de amandoi.

-Imi pare rau ca te’am dezamagit,dar am crezut ca pot exista si alte posibilitati pentru cei ca noi.

-Atunci mie imi pare rau ,pentru ca esti atat de naiv.Intotdeauna se termina asa,frate.Iar in mana lui,cutitul se rasucea entuziast.

-Daca asta e tot,cred ca merit macar o imbratisare puternica,sopti Derek lasandu’si arma sa cada,totodata apropiindu’se prudent.

-Fie,desi ma asteptam sa vrei sa mai vezi o data ce’ai furat de la mine.Dar esti cuminte se pare,in ciuda sclipirii stranii din ochi.

-E scanteia mortii, prietene!

Iar in momentul in care ce doi se stransera puternic in brate,in capul lui Loren se sparse o uriasa vaza de sticla,de ajuns incat sa’l tina locului cateva minute.

-Regret ca a trebuit sa faci asta,fugi acum,de restul ma ocup eu.

-De data asta nu mai plec Der,ori plecam impreuna ori nimic.

-Vrei sa dormi intr’o celula?

-Nu,dar…

-Atunci asculta’ma,stiu ce fac.Mergi acasa,fa’ti cateva bagaje si incearca sa dormi.Iti jur ca maine la 5 dimineata vom fi deja departe de aici.

-Esti sigur ca poti sa iesi de acolo,adica..

-Da,Eve,am mai facut asta,zise el ascunzandu’si zambetul vinovat.Pana la urma,stii si tu,nu exista crima perfecta…

Intre timp Loren incepu sa geama,semn ca trebuia actionat.Eve pleca imediat asa ca Derek avu timp sa razbune suferinta iubitei lui,cum numai el stia.

Ii taie gatul si’l lasa sa se rostogoleasca pe betonul rece,iar apoi facu putina dezordine in jur,aruncand cutitul fratelui sau la intamplare,avand desigur grija sa stranga cioburile vazei pe care se aflau amprentele Evei.Desigur era doar o chestiune de timp pana ca ei sa gaseasca fragmentele mai mici si sa puna povestea cap la cap.Dar cine o putea acuza pe ea de a fi incercat sa omoare un nebun,din moment ce a trait cu unul?Era intr’o oarecare masura,o fapta scuzabila.Dupa ce privi in jur pentru a’si da seama daca putea raspunde eventualelor intrebari,puse mana pe telefon:

-Alo,politia?Fratele meu a fost ucis.

………………………………………………………………………………………………..

Desigur,peste doar cateva minute fu nevoit sa dea tot felul de informatii.

“Corect,am ajuns cu putin inainte sa va anunt,eram la o prietena..da,poate confirma asta,doriti sa o sunati?..ah,nu?Daca locuiam impreuna,da,locuim impreuna (din intamplare foloseau acelasi parfum,deci se putea considera ca hainele din dulapuri erau ale amandurora,iar pe pahare se afla saliva lui Loren,pentru ca Derek avusese grija de asta)…si da,pot spune ca nu’mi era prea drag,pentru ca dupa cum stiti nu a facut tocmai lucruri bune,ar fi trebuit sa ramana unde ii era locul,dar vedeti..nici eu nu sunt un Sfant,iar el era totusi fratele meu.Dusmani?Avea o multime,va puteti imagina.Cred ca oricine ar fi vrut sa’l omoare,daca nu ar fi avut o legatura de sange cu el.Dar poate nici asta nu I’ar impiedica pe multi.

…Nu ma opun ,voi merge la politie,sigur..tot ce este nevoie pentru a rezolva asta.Sunt constient ca datorita trecutui meu as putea fi suspect,dar adevarul va iesi la lumina.Sunt convins.”

Noaptea se lasa incet in celula,iar Derek adormi cu gandul la frumoasa care’l astepta.”Totul se va termina curand”,isi zise el.Spre 4 dimineata intra insa in niste crize spasmatice visand “desigur” ca fratele il chema in mormant.

-Am nevoie de aer,urla el.Ma cheama la el,lasati’ma sa ies!

Un gardian il scoase repede in curtea micutei institutii comunitare,prilej cu care Derek ii aplica insotitorului cateva lovituri,soptandu’i din cand in cand ca nu poate fi tinut acolo,deoarece fratele ii simtea lipsa.Dupa ce inamicul se afla la pamant,el iesi,traversa cateva strazi si intra intr’o cabina de telefon.Introduse o moneda,si se bucura de vocea somnoroasa de la capatul firului:

-Cine e?

-Sunt eu,haide..imediat in fata bisericii catolice.

-Sunt acolo,cat ai clipi.

Pana sa vina ea,el avu insa timp sa intre in biserica si  sa pretinda ca se roaga pentru fratele pierdut,scapand cu voce tare cateva rugaminti.De ajuns incat sa’l faca pe ingrijitor sa’l considere nebun.Avea nevoie de o mica acoperire.

Eve nu intarzie nici o secunda asa ca in cam 10 minute se aflau deja in afara micutui orasel.

-L’ai omorat?

-Care din ei?

-Pe gardian,de Loren nu’mi fac probleme.

-Nu,e doar inconstient.Sau…nu stiu..

-Nu e nimic,ma bucur ca esti bine.

-Si eu ma bucur ca esti langa mine,oricum …daca a murit,are onoarea de a fi ultimul ucis in numele acestei iubiri.

-Asa e,te iubesc Der,nu stiu cum pot…dar o fac.

-Sincer nu stiu nici eu cum poti,dar m’am convins de un sigur lucru.Se pare ca nu am fost creat doar sa ucid,tot ceea ce am facut…m’a adus la tine.

-Stiu iubitule,sopti ea privind rasaritul in timp ce calca pedala acceleratiei.In fiecare picatura de sange a fost scris sa ne intalnim.

                                                             The end