9.

 Strazi,gropi,drumuri laturalnice.

Ploaia spala amintirile serii precedente lasand loc pentru o alta doza de durere.Dar nu voia sa’i arata ca e slaba,pentru ca el isi gasea prin ea puterea.Si ce sa faci cand singurii oameni in care speri,renunta?Buff,ai cazut si tu..Dar nu ai voie!Cat timp exista un motiv,lupta continua…

Prin intrarea din spatele blocului,la aproximativ 5 dimineata,ea’si regasi perimetrul parasit.O intampinau aceleasi panze de paienjeni,aceeasi solitudine de incriminat.Caci ce face singuratatea?Le da celor puternici inspiratia de a se descarca in mod constructiv pentru a’i face mai tarziu sa’si distruga propria munca,iar pe cei slabi ii doboara direct.Indiferent de forta interioara,singuratatea ucide.Doar daca esti destul de nebun incat sa o transformi in partenera ta,ai putea trai cu ea.Ea nu voia sa traiasca in/cu/pentru singuratate.

Ajunsi in fata usii,ea il lua in brate:

-Te rog sa faci tot ce poti sa fie bine,eu…chiar nu mi’as putea imagina ca tu sa…Intelegi? Trebuie sa te iubesc,sa am timp sa fac asta…altfel degeaba mi s’a intamplat trecerea asta numita viata.

-Ai incredere in mine!Imi doresc prea mult sa am dimineti in care sa’ti sarut ochii obositi si zile in care sa te privesc intinzand rufe pe sarma doar in papuci de casa,si nopti in care sa alerg dupa tine sperand ca nu o sa ma lasi sa te prind…pentru ca tu stii sa ma faci sa te doresc.Eve,micuta mea nebuna..sunt sentimente in mine care vor sa le eliberezi.Iar pentru asta voi ramane in picioare!

-…

-Nu plange,doar asteapta’ma.Nu va dura mult.

Iar pasii lui se auzira grabiti spre strada,scartaitul rotilor apoi… si imediat spatele ei trandindu’se violent de usa.

Stia ca nu putea rezista stand acolo.Niciodata nu e usor sa pretinzi ca totul e normal,cand realitatea iti arata la fiecare miscare ca lucrurile ar trebui sa stea altfel.Avea nevoie de acel necunoscut ,de felul in care el plutea in preajma ei ca o soapta angelica.

Cu amintirea lui zbatandu’se in minte,descuie usa si pasi alene incercand sa’si recunoasca micutul apartament.Isi descoperi propria debandata dar nu se simti ca acasa.Daca s’ar fi intors in celula in care statuse ar fi fost mult mai incantata.

Ce mai lasase pe acolo?Nimicuri,lucrari de psihologie,tratate despre nebuni...Da’i naibii de nebuni,cum sa’i intelegi cand nu te intelegi nici pe tine?Arunca totul la gunoi si se grabi spre baie intrebandu’se din senin in ce hal arata.Clar,parul era mai mult decat incalcit,zambetul spart,ochii inrositi…numai buna de coperta.Se dezbraca cu viteza luminii si se arunca in cada,lasandu’se prada acelei calduri care nu o incalzea insa la fel ca trupui lui.Era o caldura “artificiala” care incerca in zadar sa imbunatatesca situatia.

Isi lua o rochitica alba,vaporoasa…si se arunca in pat.O chinuia o durere de cap iar speranta unui somn linistitor urmat de o regasire romantica se mistuia secunda cu secunda.Se ridica in fund si privi imprejur.Pe pereti zaceau cuie ruginite si rame.Candva purtau mandri imagini cu prietenii ei.Acum erau cu totii imbratisati de pamant iar ea nu mai putea tine acele poze pentru ca ii aminteau constant ca acei oameni nevinovati murisera din vina ea.Nu in mod direct…dar poate daca nu ar fi zis despre prietena ei,Meredith,ca nu i’a mai returnat lantisorul cu valoare sentimentala,fapt pentru care era o nesimtita,ea ar fi fost acum fericita alaturi de sotul si cei 3 copii mult iubiti.

Continuandu’si inventarul se izbi de teancurile de blugi aruncate pe scaune si de un ambalaj care lucea.Rosu,galben si albastru…O ciocolata cu rom!Dar cum se putea?

Se impiedica grabita spre scaun constientizand ca cineva intrase in apartament.Daca acea ciocolatica ar fi fost acolo ea ar fi stiut,si atunci toate evenimentele acelei saptamani nu ar fi avut loc.O desfacu si incepu sa mestece nervoasa bucatica cu bucatica intorcand ambalajul pe toate partile.Uitase cat de buna era.Colturile gurii se arcuira pana sa dea de acel ultimatum:

“Eve,eu stiu sa fac ceea ce el nu va mai putea face niciodata.Sa zambesti!Asa ca zambeste pentru mine!Pentru eternitate,singurul tau iubit,Loren.”

In ciuda zgomotului usii trantite,cele cateva cuvinte prinsera ecou:
 "De data asta nu'mi mai iei tu tot ceea ce iubesc.Mai bine mor..sau mai bine mori!"