7.
-De ce se intersecteaza umbrele in coltul ala?
-Oare de ce ma gandeam ca ai putea fi curioasa cine sunt,sau de ce esti aici.Odata ce ai ajuns in organul numit inima,caruia tu ii dai definitia de suflet,dincolo de pat si toate celelalte,ti’a pierit interesul pentru multimea de raspunsuri pe care le cautai inainte?
-Momentan. Pe tine nu te macina intersectia umbrelor?M’am trezit de la 4 iar dupa ce te’am privit indelung,cam aproape 6 minute si jumatate ,atentia mi’a fost distrasa de ele.
El se uita cu atentie la ceasul de pe noptiera. Acele si’au dat intalnire pe cifra 6.
-Deci lor le’ai acordat 2 ore jumatate?Sunt chiar asa de importante?
-2 ore,23 minute si 30 de secunde,ai uitat ca m’am uitat si la tine…
-Da,greseala mea…si uite,pe mine nu ma terorizeaza aceasta intrebare deoarece cunosc raspunsul.Shhh,nu ti’l spun,pt ca mi’ai acordat doar 6 minute.
-Si jumatate!
-Si jumatate,dar e de ajuns?
-Daca ne gandim asa,nici eternitatea nu ar fi de ajuns.
-Pentru noi ,doua umbre…Care la fel ca cele de pe perete,ne iubim in coltul camerei pentru ca e liniste.Iar marile iubiri nu au nevoie de restul lumii,se intersecteaza in intuneric,ziua se privesc din colturi separate iar seara se reintalnesc,pentru a se iubi din nou in taina.
-Dar eu nu vreau sa te privesc de departe…
-Daca ai fi doar langa mine te’ai plictisi.Cum ti’as mai simti dorul daca m’as intoarce si ai fi mereu in calea mea?Tu esti cu mine chiar daca nu esti cu mine,pentru ca ma porti in suflet.Si imi zambesti acum si cand ne vom desparti…iar cand ne vom revedea eu iti voi saruta lacrimile pravalite pe buzele’ti crapate.
-Vrei sa ma vezi suferind?
-Nu.Vreau sa vad ca ma iubesti,desi nu merit.
Si cobora din pat,si iesi din camera lasandu’i pe umeri greutatea cuvintelor.Deci avea sa o paraseasca.
Alt nebun in viata ei,care ii dadea totul si nu’i cerea inapoi nici mai mult,nici mai putin…doar acel tot.Si semana cu primul,cu zambetul pe buze cand cerea sarcasmul din replici,si cu pumnul strans cand ii musca clavicula.De unde au aparut cu totii?Din ce sanatoriu i’a scapat Dumnezeu?
Simtea ca innebunea,si ca probabil si ea fusese scapata din acelasi loc.
……………………………………………………………………………………
Valurile de lumina inundau camera.Umbrele s’au despartit.Ea nu le’a remarcat zambetele pentru nu credea in ele.Oamenii cand se iubesc,sufera la despartiri.Se incurajeaza unii pe altii:”ai tu grija,pentru ca eu voi fi bine”,dar nu va fi niciunul.Se vor intoarce acasa sa citeasca mesaje din vremea cand…
Vor rupe poze si vor promite ca vor fi puternici.Da,vor fi…dar mai tarziu,in acel moment isi vor plange doar de mila.Vor sta langa telefon permanent in asteptarea unui semn si neprimind nimic vor sustine sus si tare ca e mai bine asa.”Ii sterg si numarul de telefon,sterg tot desi imi tremura mana de fiecare data”.Vor iesi cu prietenii desi se simt in plus si vor privi invidiosi cum ceilalti se saruta.Despartirile sunt chinuri,operatii fara anestezie,esti luat ca din oala si ti se spune:”nu mai putem fi impreuna”.Tu stii motivul inauntrul tau dar il negi intreband in continuu “de ce?”.Cu ce ai gresit,daca ai fi putut schimba ceva,daca ai mai primi o sansa,cunosti toate intrebarile astea si raspunsurile de altfel.Pentru ca esti de vina atunci cand ceva se intampla,dar nu vrei sa recunosti.Speri ca timpul le rezolva pe toate,dar ce pacat…
Sunt rani prea adanci pe care nu le poate vindeca nimeni si nimic.
“O arsura se vindeca dar nu si amintirea arsurii.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu