Adevar vs Mit



Am auzit că Prometeu ,după ce a furat focul din cer
Să-l dea oamenilor,a ascuns o parte
Ca să ţi-o pună în suflet,când aveai să te naşti.

Şi că se băteau,Doamne...cum se mai băteau
Dacii şi Romanii în pieptul tău
Când ai crescut.

Când ai crescut , inima ta era teritoriul mult dorit
Unde un mare imperiu voia să troneze
Şi religii se luptau între ele
Dar tu habar n-aveai în cine să crezi.

Tu nu vedeai în inima ta decât deşertul străbătut de evrei
Şi aşteptai să se împlinească cei 40 de ani
Curios să afli ce-i la capătul drumului.

Tu ai regretat şi focul care te-a ars,
Războaiele care s-au dat între ai tăi,
Zeiţele în care trebuia să crezi
Deşi n-aveau nimic sfânt în ele...

Numai deşertul l-ai iubit
Şi-ai transformat fiecare fir de nisip
În ore,în zile,în timp...
Şi-ai întors clepsidra in favoarea ta
Şi-ntorcându-te la timpurile primordiale,m-ai găsit.

Erai un simplu om c-un deja-vu obscur,
Pe care-am încercat treptat să-l risipesc
Deşi eu însămi tot simţeam că zac în mine
Dezastruoase clipe ale altor vieti.

Erai Adam,privind la măr şi-apoi la mine...
Simţind că-ndemnul şarpelui ne-a fost cândva fatal
Iară sătul de-a şti, dorind doar paradisul,
Mi-ai spus că cel mai bine-i,să nu ştim de final.


"Eram gata să iubesc pe toată lumea,nimeni nu m-a înţeles şi am început să urăsc...
Spuneam adevărul,dar nimeni nu mă credea şi am început să mint [...].
Am ajuns un infirm moral :jumătate din sufletul meu nu mai exista,se uscase,se evaporase,murise; am tăiat-o şi am aruncat-o. 
A doua jumătate însă, se frământa şi trăia,şi am pus-o la îndemâna tuturor,
dar nimeni nu şi-a dat seama de asta,pentru că nimeni nu ştia de existenţa de odinioară 
a jumătăţii care pierise."

(Lermontov-Un erou al timpului nostru)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the poet and the muse

Imagine
i had you three fears ago touching with your strong hand but watching with eyes scared as i was willing to absorb your entire being in my soul to capture, imprison, arrest your almost dying breath on my neck you lips on my forehead "forever" there aren't forevers, i bet... i've had you just a little before your fears took over and claimed that you're the princess of their ivory tower when i was ready to give you my ruins and let you build me as a child who builds a castle of sand i have my fears too, you know? you don't cause i didn't have time to be weak to be me i fear that forevers are real and that i missed mine yeah the past is a fear that inhabits my present too, sometimes but some times some ties make me proud to have chosen to be in a certain place, at a certain time and let myself be built as a castle about to fall at the first breeze i prefer little whiles of joy, than never ending days of grief you were a g...
Citiți mai multe

Gen:gratar.

Imagine
-Gratar cu familia?! Familia mea e impartita peste tot.Stiu si eu,poate ma plictisesc...nu,mai stau putin pe mess,mai sunt pe acolo rude pe care nu prea le cunosc,nu e mediul meu,alte scuze... (La pc tot plictiseala). Bine,hai ca vin si eu la gratar! Strabat eu gradina,ma rog sa mai fie si persoane de varsta mea,hai ca am gasit un fel de verisoara de gradul 3. -Biancaaaaa(sper ca nu te-am confundat iar cu sora ta),hai sa te ajut cu sacosa! Bun,s'au instalat toti,au inceput rasetele,impartitul paharelor... Vreau si eu unul!:"> Gata,mi'au dat si mie niste whiskey. Bianca era cam la distanta de mine,nu prea stiam cum sa ma bag in seama,am zis "clar,mai stau putin si ma intorc la pc".Multumita nu mai stiu carei rude,a venit si verisoara mea langa mine si am inceput sa'i prezint viata de liceu.Si ea vrea la filo-ah,ce frumos. Peste putin timp apare si sormea,si mai bine...hai sa strabatem multimea si sa vedem cum e tazlaul.Trece prin spatele gradinii mele ...
Citiți mai multe

Tu cere, eu nu mai vreau nimic

Imagine
Ceri crizanteme albe, draga mea, Să-ți lumineze jalnicele nopți, Dar eu mă simt chemat ades prin piață Doar de coroanele de morți. Căci ce coroană mi-a fost dat Să port în lupta mea cu sensul? Când nimeni nu m-a îndrumat, Și singur sceptru mi-a fost versul. Doar regi căzuți mă alinau, Confrați pierind pentru peniță, Îmbrățișându-și nebunia Și patima pentru știință. E-o boala grea, dorința asta, Să-i înțelegi pe toți și toate, Și-oricât plătești să scapi de ea, Se-ntoarce-n fiecare noapte. Ceri crizanteme albe, draga mea, Ai drept să ceri, firește, și o mie, Dar orice floare aș vedea, mă crezi? O văd stând mai apoi pe piept la mine.
Citiți mai multe