"O lume la picioare,intelegi ce vreau sa spun?"

De căutaţi marea şi găsiţi toate drumurile blocate,
El e de vină,cumpărător de mări ,cu bani din stele,
Nebun să-mi dea un altfel de cer,unul lichid ,
Cu nori din vietăţi ce se mişcă haotic,splendid.
El face o afacere bună,vinde dorinţe din stele căzătoare,
Şi-mi cumpără mii de picături cu care să mă-nvelesc
Să mă-mbrac cu ele,sa nu ştie de plâng sau zâmbesc.
Să nu vă doriţi totuşi să mergeţi la mare,
Altfel afacerea dă faliment,stelele-i sunt confiscate,
Şi dat în judecată,va trebui să-mi returneze casa
Atlantida mea,în a cărei existenţă n-am crezut.
Dar e aici,în faţa ochilor mei,lumea pierdută
În care poţi fi ce vrei,peştişorul de aur cu ale lui dorinţe
Titanicul ,cu fiarele-i sale pline de morţi
Poţi fi Poseidon sau toată spuma mării,
Spuma nebunilor ce-au căutat paradisul
Şi-au renunţat exact lângă enormele-i porţi.
Dar nebun nu sunt eu,când visez Atlantida,
Şi parc-o ascult...şi parc-o ating?
Şi el mă întreabă :" De ce te-ai trezit?"
Şi eu îi răspund :" Nici măcar n-am dormit."
El mi-este lumea ,demult scufundată,
Nouă şi ameninţătoare ca un labirint,
El mă întreabă: " Dar la ce te-ai gândit?"


Eu îi răspund :" La nimic. Te-am privit."