Sfintele carti si cartile nebunilor
Căci paginile ce le-am scris,le şterg acum,
Prin testament las oamenilor curiozitatea,
De-a căuta de-am fost un sfânt sau un nebun.
Şi sfânt de-am fost,s-admire ce-am zidit,
Să ierte demonii pe care i-am iubit,
Şi de am fost nebun, îi rog să înţeleagă,
Că nebunia-i ,poate,cea mai sfântă boală.
E lumea goală-n care toate-ţi par la fel,
Şi nu te dor deloc cei care vin şi pleacă,
Căci nu contează cine-i Cain sau Abel,
Tu nu mai ai ce pierde dacă-ţi pasă.
Dar de va las aceste clauze - amintire,
E pentru că nebun nu îs,precum aş vrea,
În ceaţă am prea multe clipe de trezie,
În care-aud şi văd realitatea cum e ea.
Văd oamenii ce te iubesc când le zâmbeşti,
Dar se retrag când te găsesc confuz,
Căci te prefaci şi ce erai-tu mai eşti,
Te minţi doar c-ai rămas la fel de bun.
Se pare că v-am scris întreaga carte,
Iar sfânt nu sunt,şi nici măcar nebun,
Am vrut să-mi demonstrez că am o parte,
Din fiecare om ce mi-a ieşit în drum.
Am vrut să dau cadou tot ce mi-aţi dat,
În pagini lungi,atât iubire, cât si ură,
În testament,sub semnatură-am returnat,
Tot ce mi-aţi dat să simt,fără măsură.
-
“If you're losing your soul and you know it, then you've still got a soul left to lose”
― Charles Bukowski
Comentarii
Trimiteți un comentariu