Poetico-anatomie




De mică mi-am pus această  întrebare:
De ce avem doi ochi şi două urechi,
Dar avem un singur nas,şi-o gură?
Şi m-am gândit c-ăi atât frumos în lume
C-un ochi nu ne-ar fi ajuns sa îl vedem,
Şi-i atâta muzică pe buze,
C-o ureche ne mai trebuia în plus.
Dar am crescut şi am vazut mai mult decât doream,
Şi-am auzit mai mult decât voiam s-aud.
Aşa am înţeles ce n-am putut nicicând
O gură-i chiar prea mult...
Pentru durerile de care aş putea să-ţi spun.


"...and i don’t understand how anyone could be cocky or proud 
when they are aware of all the disgusting things they think and do,
 but no one knows. 
we’re all broken enough to be humble."





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gen:gratar.

the poet and the muse

Tu cere, eu nu mai vreau nimic