La multi ani,mamă!
Porneşte furtuna…
Cred că undeva,
Un adult
Şi-a sugrumat
Copilul din el.
Căci cerul
S-a întunecat,
Îngerii s-au îmbrăcat
În doliu.
De la fereastră
O sun pe mama.
Îmi răspunde
Aceeaşi voce
De copil.
Ce uşurare…
N-a fost ea
Nici de data asta.
EA e prima persoană la care mă gândesc când vreau să renunţ.
Nu e medic ...şi totuşi coase rănile fără să lase urme.
Nu e pictor ...şi totuşi m-a învăţat să-mi caut culorile acolo unde e doar întuneric.
Nu e scriitor,şi nici soldat,dar cu toate astea mi-a pus cuvintele în braţe,şi mi le-a botezat ca "arme".
Cu ele mă apăr ...de dorul ei.
(Te iubesc,mamă!)
Nu e medic ...şi totuşi coase rănile fără să lase urme.
Nu e pictor ...şi totuşi m-a învăţat să-mi caut culorile acolo unde e doar întuneric.
Nu e scriitor,şi nici soldat,dar cu toate astea mi-a pus cuvintele în braţe,şi mi le-a botezat ca "arme".
Cu ele mă apăr ...de dorul ei.
(Te iubesc,mamă!)
Comentarii
Trimiteți un comentariu