Oraşul minţii mele




În oraşul minţii mele,
Nopţile sunt semafoare,
Dacă vrei să treci,aşteaptă,
Negru-i singura "culoare".

Zilele mi-s bariere,
Pentru gânduri,pentru foamea
Cu care mănânc din oameni
Ce grăbiţi îmi taie calea.

În oraşul minţii mele,
Cerul trist sărută marea,
Iară peştii-n zare zboară,
Păsări în adâncuri zbiară.

În spitale fără geamuri,
Sentimente trag să moară,
"Liniştea" îmi zace-n comă,
Vegheată la cap de "Teamă".

Iar prin barurile triste
Stă iubirea pentru viaţă,
Transformată-n insomnii
Ce se-neacă-n dimineaţă.

În oraşul minţii mele,
Fericirea e-ngropată,
În sicrie mari de sticlă,
În muzeele de artă.

Şi-n biserici mari cu turle
Înainte de-a se naşte
Se botează gânduri bune
Fără viitor sau acte.

Dară eu nu vreau cântarea,
Stranelor de lupi ,sau moaşte,
Ci să-nsor singurătatea
Cu dorinţa de-a renaşte.

În oraşul minţii mele,
Cu răbadare aştept sfârşitul
Eu sunt focul fără margini
Ce-şi sărut-aprins chibritul.

Cât de mic ai fost în palma-mi
Dar scânteia ta-un fulger,
Şi în loc să-mi dai căldură,
Iadul mi-ai zidit în cuget.

N-au fost forţe de-ordine
În oraşu-mi părăsit
Când de-ordinul miilor
Gânduri negre m-au lovit.

Comentarii

Adina Ioniță a spus…
Orasul mintii mele: suntem cu totii prizonierii aceluiasi sumbru scenariu.Azilele pline, spitalele pline, cimitirele pline.Nimic altceva plin. Sa fie oare pentru noi existenta un exil si neantul o patrie?

Te felicit pentru viziunea abisala si intensitatea dramatica a emotiilor de care dai dovada.
6 martie 2013 la 13:27
Scortanu Ioana (Trufa) a spus…
"Sa fie oare pentru noi existenta un exil si neantul o patrie?" sa stii ca imi pun foarte des intrebarea asta,si mi-e frica sa raspund.
De fapt,cred ca stiu raspunsul,dar iluzia unui neant temporar ma ajuta sa pun capat intrebarilor.
Multumesc pentru apreciere,te mai astept pe aici ^^
8 martie 2013 la 21:45

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gen:gratar.

Imagine
-Gratar cu familia?! Familia mea e impartita peste tot.Stiu si eu,poate ma plictisesc...nu,mai stau putin pe mess,mai sunt pe acolo rude pe care nu prea le cunosc,nu e mediul meu,alte scuze... (La pc tot plictiseala). Bine,hai ca vin si eu la gratar! Strabat eu gradina,ma rog sa mai fie si persoane de varsta mea,hai ca am gasit un fel de verisoara de gradul 3. -Biancaaaaa(sper ca nu te-am confundat iar cu sora ta),hai sa te ajut cu sacosa! Bun,s'au instalat toti,au inceput rasetele,impartitul paharelor... Vreau si eu unul!:"> Gata,mi'au dat si mie niste whiskey. Bianca era cam la distanta de mine,nu prea stiam cum sa ma bag in seama,am zis "clar,mai stau putin si ma intorc la pc".Multumita nu mai stiu carei rude,a venit si verisoara mea langa mine si am inceput sa'i prezint viata de liceu.Si ea vrea la filo-ah,ce frumos. Peste putin timp apare si sormea,si mai bine...hai sa strabatem multimea si sa vedem cum e tazlaul.Trece prin spatele gradinii mele ...
Citiți mai multe

the poet and the muse

Imagine
i had you three fears ago touching with your strong hand but watching with eyes scared as i was willing to absorb your entire being in my soul to capture, imprison, arrest your almost dying breath on my neck you lips on my forehead "forever" there aren't forevers, i bet... i've had you just a little before your fears took over and claimed that you're the princess of their ivory tower when i was ready to give you my ruins and let you build me as a child who builds a castle of sand i have my fears too, you know? you don't cause i didn't have time to be weak to be me i fear that forevers are real and that i missed mine yeah the past is a fear that inhabits my present too, sometimes but some times some ties make me proud to have chosen to be in a certain place, at a certain time and let myself be built as a castle about to fall at the first breeze i prefer little whiles of joy, than never ending days of grief you were a g...
Citiți mai multe

Tu cere, eu nu mai vreau nimic

Imagine
Ceri crizanteme albe, draga mea, Să-ți lumineze jalnicele nopți, Dar eu mă simt chemat ades prin piață Doar de coroanele de morți. Căci ce coroană mi-a fost dat Să port în lupta mea cu sensul? Când nimeni nu m-a îndrumat, Și singur sceptru mi-a fost versul. Doar regi căzuți mă alinau, Confrați pierind pentru peniță, Îmbrățișându-și nebunia Și patima pentru știință. E-o boala grea, dorința asta, Să-i înțelegi pe toți și toate, Și-oricât plătești să scapi de ea, Se-ntoarce-n fiecare noapte. Ceri crizanteme albe, draga mea, Ai drept să ceri, firește, și o mie, Dar orice floare aș vedea, mă crezi? O văd stând mai apoi pe piept la mine.
Citiți mai multe