Furtuni reduse la tacere


"De ce se-nchid albinele în stupi
Şi în seminţe florile prevăzătoare,
Când toamna e atât de bună
Şi ne învaţă cum se moare?"
(Ana Blandiana)







Când erai mic şi duceai scoici
La urechi,s-asculţi marea
Nu te gândeai că sunt piepturi
În care bate vântul,învelite
În piele ce cutremură zarea.
Nu te gândeai că poate fi toamnă
Că poate fi moarte in noi,
Că sufletele arse,prind iz de fum
Şi lacrimile,gustul de ploi.

Dar tu ai ureche muzicală
Tu nu ai urechi pentru furtuni
Nu-ţi place sunetul haotic
De coaste scoase-n relief
Împinse de mâini ,crescute înăuntru
Pentru a face curat după nebuni.

Nu ştiai că venele işi ies din rădăcini
Că-şi pierd celulele... casa
Că buzele strâng fonduri de cuvinte
Şi fac împrumuturi în bănci
Să construiască sentimentelor-morminte
Şi gândurilor-tărgi.

N-ai auzit tu că din oameni
Pornesc cele mai mari calamităţi
Şi muşamalizările intrate în istorie
Tot rodul lor sunt,tot un omor
Doar ochi închisi ,tăceri peste tăceri
Închise-n piepturi,cu lacăte de-oţel
N-ai auzit că numai scoicile,
Nu oamenii,dau naştere la perle,
Şi nicăieri n-au mările adâncimea,
Celor închise între coastele mele.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the poet and the muse

Imagine
i had you three fears ago touching with your strong hand but watching with eyes scared as i was willing to absorb your entire being in my soul to capture, imprison, arrest your almost dying breath on my neck you lips on my forehead "forever" there aren't forevers, i bet... i've had you just a little before your fears took over and claimed that you're the princess of their ivory tower when i was ready to give you my ruins and let you build me as a child who builds a castle of sand i have my fears too, you know? you don't cause i didn't have time to be weak to be me i fear that forevers are real and that i missed mine yeah the past is a fear that inhabits my present too, sometimes but some times some ties make me proud to have chosen to be in a certain place, at a certain time and let myself be built as a castle about to fall at the first breeze i prefer little whiles of joy, than never ending days of grief you were a g...
Citiți mai multe

Gen:gratar.

Imagine
-Gratar cu familia?! Familia mea e impartita peste tot.Stiu si eu,poate ma plictisesc...nu,mai stau putin pe mess,mai sunt pe acolo rude pe care nu prea le cunosc,nu e mediul meu,alte scuze... (La pc tot plictiseala). Bine,hai ca vin si eu la gratar! Strabat eu gradina,ma rog sa mai fie si persoane de varsta mea,hai ca am gasit un fel de verisoara de gradul 3. -Biancaaaaa(sper ca nu te-am confundat iar cu sora ta),hai sa te ajut cu sacosa! Bun,s'au instalat toti,au inceput rasetele,impartitul paharelor... Vreau si eu unul!:"> Gata,mi'au dat si mie niste whiskey. Bianca era cam la distanta de mine,nu prea stiam cum sa ma bag in seama,am zis "clar,mai stau putin si ma intorc la pc".Multumita nu mai stiu carei rude,a venit si verisoara mea langa mine si am inceput sa'i prezint viata de liceu.Si ea vrea la filo-ah,ce frumos. Peste putin timp apare si sormea,si mai bine...hai sa strabatem multimea si sa vedem cum e tazlaul.Trece prin spatele gradinii mele ...
Citiți mai multe

Tu cere, eu nu mai vreau nimic

Imagine
Ceri crizanteme albe, draga mea, Să-ți lumineze jalnicele nopți, Dar eu mă simt chemat ades prin piață Doar de coroanele de morți. Căci ce coroană mi-a fost dat Să port în lupta mea cu sensul? Când nimeni nu m-a îndrumat, Și singur sceptru mi-a fost versul. Doar regi căzuți mă alinau, Confrați pierind pentru peniță, Îmbrățișându-și nebunia Și patima pentru știință. E-o boala grea, dorința asta, Să-i înțelegi pe toți și toate, Și-oricât plătești să scapi de ea, Se-ntoarce-n fiecare noapte. Ceri crizanteme albe, draga mea, Ai drept să ceri, firește, și o mie, Dar orice floare aș vedea, mă crezi? O văd stând mai apoi pe piept la mine.
Citiți mai multe