In colivia pamantului





Asemeni ţie,şi eu credeam când eram mică că pot zbura;


aveam impresia că dacă sar din locuri înalte,o să se declanşeze cumva…automatismul ăsta
şi desigur,mi se părea  imposibil să mor
săream scările uriaşe de la casa bunicii, săream din copaci, de pe schele
săream oamenii cu gândul 
dar de câte ori îmi analizam pielea si vedeam că nu-mi cresc pene
îmi dădeam seama că n-am învaţat nimic
şi că trebuie să mă mai abţin de la cer
doar aşa îmi dădeam seama...
de altfel,înca am impresia aş putea zbura
mental, o fac de mult
din stare-n stare..
din abis în paradis
şi neaparat înapoi
e mult mai uşor să sari din paradis
decat să te caţări din hăurile iadului,să poţi sări iară
şi cât de scurtă-i căderea
nici n-o simţi bine…şi deja eşti una cu pământul.


"De ce numai durerea are lacrimi si tipete,iar placerea numai fioruri?" -Emil Cioran
Mi-ar fi placut Cioran,daca as fi trait in vremea lui. Cu toate c-a zis el ce-a zis de femei.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gen:gratar.

the poet and the muse

Tu cere, eu nu mai vreau nimic