Nevroza.
Pe geamul gri,a
moarte-reflector
Priveam tăcut parada fermecată
De îngeri negri,demoni albi...
Trecând pe stradă
Ducând cu ei speranţele spre abator.
Mărşăluiau in stranie cadenţă
Şi mă târau pe mine-n urma lor
Erau ecouri violete ale mele
Care la geamul gri,priveam incet
...cum mor.
Priveam tăcut parada fermecată
De îngeri negri,demoni albi...
Trecând pe stradă
Ducând cu ei speranţele spre abator.
Mărşăluiau in stranie cadenţă
Şi mă târau pe mine-n urma lor
Erau ecouri violete ale mele
Care la geamul gri,priveam incet
...cum mor.
(ploua,si invat Bacovia pt. teza.ma inspira.)
Comentarii
Trimiteți un comentariu