Nevroza.


Pe geamul gri,a moarte-reflector
Priveam tăcut parada fermecată
De îngeri negri,demoni albi...
Trecând pe stradă
Ducând cu ei speranţele spre abator. 


 Mărşăluiau in stranie cadenţă
Şi mă târau pe mine-n urma lor
Erau ecouri violete ale mele
Care la geamul gri,priveam incet
...cum mor.



(ploua,si invat Bacovia pt. teza.ma inspira.)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gen:gratar.

the poet and the muse

Tu cere, eu nu mai vreau nimic