Presimtire.

Orizonturi de apă îmi spală retina,

În visul in care te-am târât fără acord,

Să-mi conduci corabia ,de îndoieli plină,

Dar tu te-ai aplecat peste bord.

Încercai să-mi speli sufletul,deşi ţi-am jurat,

Că-i prea negru pentru oricare apă,

Dar tu l-ai găsit,într-un sertar aruncat,

Şi nevăzuţi v-aţi făcut de îndată.

Şi-acum ancora ta e pierdută în mare,

De lanţuri te trag ,dar simt cum te pierd,

Aştept iar refluxul,şi-l rog să separe,

Trupul tău moale,de algele reci.

Dar zorii se-ndură,să crape de ziuă,

Din coşmar sa mă scoale,când tu te trezeşti,

Şi mă săruţi pe frunte,cu buzele calde,

Deşi ştii,ca eu ştiu...că tu pleci.