Agonie si extaz.

    Cata absenta se simte in aer,aer care apasa din ce in ce mai tare,incercand sa te sufoce,ca sa mori regretand.Sa'ti imbratisezi agonia,cu sufletul insirat pe parchet,pentru ca nu ai avut curajul sa'i spui "NU!" cand a decis sa plece.

    Stai pe spate si privesti tavanul ca si cum ar putea colectiona toate stelele care au cazut pentru ca tie sa ti se implineasca dorinta de a o avea.De a'i simti picioarele alunecand pe verticalitatea peretelui,privirea inganand zboruri spre neant,buzele imitand un sarut parental,pe frunte si alunecand usor spre gat,pentru a da libertatii un sange viu,arzand de dorinta.

   Stii ca ai putea sa o detii pntru o secunda dar tu o vrei pentru totdeauna.Desi stii ca nu ai dreptul si ca     nu ai putea s'o stapanesti.Ea nu este a ta,este a zilei si a noptii,a Raiului si a Infernului,a Genezei si a Apocalipsei a tuturor celor care pot vedea dincolo de masca ei,caci putini sunt aceia.

   Este cea pe care o vezi peste tot,fara a o vedea de fapt nicaieri,umbra fiecarui suflet decazut.Ai putea sa-i dezlegi lantul din jurul gatului dar stii ca e mai frumoasa zbatandu'se.O privesti cu sadism invartindu'se in cusca,pana cand te cheama la ea.

   Sa'i devorezi spiritul cu o atingere calda,sa'ti sufli viata in scobitura dintre gat si umar,iar pielea ei sa tresara,sa o declini si sa o ai pe buze cu mii de sensuri.

  Sa ai ceea ce "de la degetele de la picioare si pana la extremitatea parului ar fi ca un delir".

  Simti cum se intoarce roata?!