In palma monotoniei.
Ca o marioneta a timpului sar peste ore,sperand in zadar sa ajung la capatul zilei;
Monotonia ma joaca pe degete,iar eu,obosita de acest joc al repetitiei,ii cad in palma nesfarsita.
Daca as vrea sa evadez,n'as avea la cine sa ma intorc,
Am atata intuneric in mine incat nici macar el nu m'ar astepta in prag,
Am atatea secunde sa fiu eu incat in fiecare din ele imi doresc sa fiu altcineva,
Am atatea particole din mine care inca mai au forta de a'si dori sa schimbe decorul,
Dar odata ajunse in imensitatea necunoscutului,realizeaza ca nimeni nu le mai simte prezenta...
Si asa,usor dezamagite,se intorc in palma monotoniei,unde degetele redevin gratii ale unei lumi in care plictiseala detine tronul.
Monotonia ma joaca pe degete,iar eu,obosita de acest joc al repetitiei,ii cad in palma nesfarsita.
Daca as vrea sa evadez,n'as avea la cine sa ma intorc,
Am atata intuneric in mine incat nici macar el nu m'ar astepta in prag,
Am atatea secunde sa fiu eu incat in fiecare din ele imi doresc sa fiu altcineva,
Am atatea particole din mine care inca mai au forta de a'si dori sa schimbe decorul,
Dar odata ajunse in imensitatea necunoscutului,realizeaza ca nimeni nu le mai simte prezenta...
Si asa,usor dezamagite,se intorc in palma monotoniei,unde degetele redevin gratii ale unei lumi in care plictiseala detine tronul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu