Pietre.


Zambete exilate isi gasesc sfarsitul,
In labirinturi de griji si prostie,
Si in stricta preocupare de a fi indiferenti,
Lasam in urma praf de nimic.


Am creat santuri tot trecand pe langa viata,
Si'am lasat pietrele sa ne fie prieteni,
Ma intreb,atunci cand "Trezindu'ne",le vom da importanta,
Si noi vom conta pentru ele? 

Comentarii

Anonim a spus…
Ah, geniala ca de obicei :x

Postări populare de pe acest blog

Gen:gratar.

the poet and the muse

Tu cere, eu nu mai vreau nimic